Cãlãtorii
...
Sunt oameni, nu pot fi-mpuşcaţi
Cã-s proşti, cretini sau limitaţi,
Sunt oameni, nu poţi sã-i împuşti
Cã la minte sunt înguşti
Şi nici nu cred cã-i vina lor
Cã ştiu puţin şi nu mai mult,
Cã tu gândeşti în viitor,
Iar ei trãiesc încã-n trecut!
...
Sunt oameni, lasã-i deci în pace
Fac şi ei atât cât pot,
Şi chiar nu ai ce le face
Cã se duc mereu la vot!
...
Sunt oameni, uneori nebuni,
Aşa sunt ei, nu prea deştepţi,
Oricum, prea multe sã n-aştepţi
Mai ales dacã-s români!
...
Iar dacã-s români nu poţi
Sã le faci rãu, cã eşti de-al lor,
Chiar dacã vii din viitor,
Dar eu, m-aş duce în trecut
Chiar atunci, la început
Şi i-aş împuşca pe toţi!
