Acasã
...
N-am fost întotdeauna cât aş fi vrut de bun,
Dar nici nu am fãcut vreun rãu cu dinadinsul,
Am fost doar curios sã ştiu ce-i necuprinsul
Sufletului meu. Şi n-aş putea sã spun!
...
Probabil este-o tainã ce nu pot pãtrunde,
Ce nu se dezveleşte în timpul vieţii mele,
Cu cât de ea m-apropii, mai tare se ascunde
Şi voi afla-o poate în zborul printre stele!
...
De-o viaţã-ntreagã am încercat sã ştiu,
Izvorul de icoane, unde se aflã-n cer?
Şi am aflat doar asta: câtã vreme-s viu,
Toate aceste taine rãmâne-vor mister!
...
Deşi multor taine le-am aflat rãspunsul,
Cã le cunosc destul, n-aş putea sã spun,
Mi s-a spus cã dacã sunt destul de bun,
Cu inima putea-voi pãtrunde nepãtrunsul!
...
Mi s-a mai spus cã mintea este o mincinoasã,
Cã ea-mi aratã numai ce vreau sã vãd
Cã-n inimã de intru gãsesc al vieţii rod,
Şi-n inimã de intru, am ajuns acasã!
