Roata
..
Ai vãzut cum cocorii pleacã-ntr-una
Ducându-se precum corãbiile-n larg
În zarea-n care soarele şi luna
Îşi împart egal al orelor şirag?
...
Şi-n cârduri lungi, se întorc apoi,
La cuiburile lor, în fiecare an,
Când mugurii rãsar în pomii goi,
Precum corãbiile adastã la liman?
...
Acesta-i ciclul morţii şi al vieţii,
Când mâine-i visul zilelor de ieri,
Noaptea-i poarta din calea dimineţii
Şi moartea-i semnul altei învieri!
...
Nimic nu-i veşnic şi nimic nu moare,
Iar timpul este mãsura tuturor,
Cum mort, din iarnã un ghiocel rãsare,
Doar dacã mori, poţi fii nemuritor!
