Knor
...
Plecat de mult la vânãtoare
Cu cavaleri şi alai mare,
Cum n-avea mai nimic vânat,
Prinţul fu cuprins de foame,
A mestecat el ceva poame,
Dar de poame i s-a luat!
...
Şi cum mergea încet, agale,
Simţi în nãri un miros bun,
Un miros bun de sarmale
Şi mãmãligã la ceaun!
....
Chemã la el toţi cavalerii
Şi le spuse cu glas gros:
Ia cercetaţi cu scutierii,
De unde vine-acest miros?
...
Când cavalerii s-au întors,
I-au dat prinţului rãspuns:
Doi bãtrânei gãtesc mai jos,
Miroase de dai în plâns!
...
Când ne-am dus la cercetat,
Din deal de-aici şi pânã-n vale
Miroase de te lasã lat
A mãmãligã şi sarmale!
....
Şi plecã prinţul de-a cãlare
Urmând mirosul de sarmale,
Pânã la cei doi bãtrânei
Şi se rugã frumos de ei:
...
Eu sunt prinţul vostru bun,
Fãrã noroc la vânãtoare,
Şi vã cer nişte mâncare,
Sarmale fierte la ceaun!
...
Prinţe, nu-ţi fie cu supãrare,
Nimic noi n-avem în cuptor,
Iar în ceaun nu sunt sarmale,
Ci vreo douã cuburi Knor!
...
Bã, voi sunteţi chiar nebuni?
Nu prinţe, suntem români,
Adicã suntem cetãţeni
Din ãştia noi, europeni!
...
Deşi sãraci, bolnavi, bãtrâni,
Acum totu-i mai uşor,
Cã sarmaua din strãbuni,
O gãsim în cubul Knor!
...
Şi fãcu prinţul cale-ntoarsã:
Cavaleri, haideţi acasã,
Cã ãştia în ceaunul lor
N-au sarmale, ci cub Knor!
...
Hai sã ne-ntoarcem la palat,
Chiar dacã n-avem vânat,
Şi-acolo magazia-i plinã
De Knor cu gust de slãninã,
...
Poate gãsim la o adicã,
Şi cuburi cu gust de ţuicã,
Sau d-alea cu gust de vin
Sã ne veselim puţin!
...
Şi ia vedeţi, poate gãsiţi
Knor cu gust de biscuiţi
Sau vreun cub cu gust incert
Sã-l fierbem pentru desert!
...
Ä‚sta ne este viitorul
Cât suntem în Europa:
Ei cu vânatul, noi cu Knorul,
Ei cu dricul, noi cu popa!
|
