â€Nu mor caii când vor câiniiâ€!
...
Am trecut prin veacuri ca prin mãrãcini
Popor cu trupul rupt de bice şi de spini,
Am apãrat hotarul pãmântului de vrajã
Din inimile noastre fãcut-am zid de strajã!
...
Suntem mai vechi decât însuşi pãmântul,
Meleagul ãsta ni-i leagãn şi mormânt,
Ne-au cãlcat popoare ce le-aduse vântul,
Şi-aşa cum au venit, s-au risipit în vânt!
...
Şi-acum ne vor meleagul loazele perfide,
Proptindu-şi braţul lung pe gât de trãdãtori,
Vor sã ne fure viaţa şi vor a ne ucide,
Sã ne goleascã ţara de soartã şi comori!
...
Dar nu moare pãdurea când sunt ucişi copacii,
Pãdurea-i bunul nostru , lãsat aici ca semn,
Din ea fãcut-au case şi arme toţi sãracii,
Sã-şi ţinã moştenirea sau sã moarã demn!
...
Degeaba trãdãtorii au semnat contracte,
Ce-au fãcut e numai pentru a lor pierzare,
Vor plãti din greu pentru aceste fapte,
Pentru genocid şi pentru trãdare!
...
Suntem prea vechi sã ne-alunge strãinii,
Tot ei vor pleca cu coada-ntre picioare,
Românii ştiu de mult aceastã vorbã mare:
â€Nu mor caii când vor câiniiâ€!
