Calea
...
Motto: â€Democraţia este cea mai evoluatã formã de orânduire socialã, dar are un viciu de fond: permite imbecililor sã se cocoţeze la vârfâ€. (Petre Ţuţea)
...
S-a nãscut aici dar e strãin de neam,
Prin el nu curge sânge de român,
Ne înrudim cu el, cumva, de la Adam,
E tot un soi de neamţ, dar nu din ãla bun!
...
Copilãria lui, a fost una normalã,
N-a fost deloc sãrac, pãrinţii i-au fost buni,
N-a fost eminent, dar a trecut prin şcoalã,
De unde o fi prins dispreţ pentru români!
...
A reuşit cumva sã absolve-o facultate
Şi-a devenit profesor, se spune, bunicel,
A dat şi meditaţii, dar mai ales din coate
Profesoraşul nostru ambiţios de fel!
...
Dupã ce-o fi fost în optzecişinouã,
A fãcut şi-a dres şi a primit firman
Sã fie preşedinte la forumul german,
De unde s-a fãcut cu o casã, douã!
....
Ce-a fãcut, ce-a dres, cã omul rãmase
La final de tot, cu vreo şase case!
Dar n-au venit la el ANAF-ul cu mascaţii,
Spunând cã are case doar din meditaţii!
...
Cu ceva relaţii, ajunse şi primar,
Deşi-i dispreţuia de-o viaţã pe români.
Strãbunii lui pe-aici fuseserã stãpâni,
Saşi aduşi la ordinul regelui maghiar!
...
Profesoraşul nostru aparent cuminte,
Avea rol rezervat de şefii lui de-afarã,
Rolul important de vânzãtor de ţarã
Şi hocus â€"pocus, ajunse preşedinte!
...
Fiind înalt ca bradul, pãrea cã-i potrivit
Sã ne reprezinte, dar, ca un fãcut,
Tãcut aşa cum este, pe toţi ne-a pãcãlit
Şi pas cu pas, din umbrã, ne-a vândut!
...
Nu mai avem ce face, decât sã rãbdãm,
Sã rãbdãm cum am fãcut şi pân-acum,
Pânã ni s-or pune alţii-n drum
Pe post de preşedinte, sã-i votãm!
...
Concluzia e simplã iar morala-i clarã:
De vrei s-ajungi vreodatã preşedinte,
Sã fii loial stãpânilor de-afarã,
Sã fii ascultãtor, ambiţios, cuminte,
Şi sã ai o genã de trãdãtor de ţarã!
...
Cât eşti de priceput nici nu conteazã,
E suficient sã fii puţin actor,
Sã nu-ţi pese de ţarã sau popor
Şi vei fi ales, atunci când se voteazã!
...
Jocurile astea-s fãcute dinainte,
Voturile n-au nicio importanţã,
Cine vor pãpuşarii ajunge preşedinte,
Noi doar votãm aşa, fãrã speranţã!
...
Şi uite-aşa, nu ne dumirim
Ne-am obişnuit sã le dãm votul,
Pânã în ziua în care ne trezim,
Cã ne-au furat ţara, viaţa, totul!
...
Singura noastrã şansã şi speranţã
Ca unicã şi singurã soluţie,
Rãmâne ca în ultimã instanţã
Sã pornim adevãrata Revoluţie!
|
