Sminteala
...
Îmi amintesc de vremea-aceea-n care
Primeam imagini şi poveşti de peste gard
De peste gardul acela-n culoare arãmie,
Şi vedeam o lume cu mult soare,
Dar s-a dovedit cã totul era ipocrizie,
Ipocrizia ce-ascundea un leopard!
Nu ştiam, cum puteam sã ştiu
Cã totul era doar o vopsea frumoasã
Ce ascundea fiara fioroasã?
Şi oricum, acum e prea târziu!
...
România e deja pierdutã,
Aruncatã în morişca jafului total,
Trãdatã, jefuitã şi vândutã
Într-un joc malefic şi mortal
De care cei mai mulţi nu au habar!
...
Cum era sã ştiu de-atâţia trãdãtori,
Ce-au apãrut de parcã e concurs?
De unde sã ştiu cã-n timpul ãsta scurs,
Vom fi conduşi de-asemenea putori?
...
De stau şi mã gândesc, aşa suntem noi,
Neam uşor de pãcãlit şi de dresat,
Ne meritãm soarta cu vârf şi îndesat,
Cã am fãcut din ţarã, o groapã de gunoi!
...
Zice-se cã indienii ne-ar cam fi urmaşi,
Cuvinte româneşti gãsindu-se-n sanscritã,
Eu cred cã-i invers, mai des întâlnitã
Fiind la noi în ţarã rasa de apaşi!
...
Ä‚sta e aspectul dupã optzecinouã,
Dacã un român cumva greşeşte
Chiar de-i vinovat nici nu clipeşte,
Ci fluierã încet, fãcându-se cã plouã!
...
Doamne şi ce iute parcã ne-am prostit
Dar, om fi fost vreodatã mai isteţi?
Sau de-alungul banalei noastre vieţi
Am fost minţiţi pânã ne-am smintit?
