Suntem europeni şi noi, la o adicã!
...
Noi suntem poporul cu multe relaţii,
Cu pile, rubedenii, alte cunoştinţe,
Noi suntem aceia ce nu suntem ca alţii,
Noi mâncãm leguma cu coajã şi seminţe!
Din întreaga lume, suntem mai cu moţ,
Noi suntem al lumii cel mai vechi buric,
Chiar dacã lumea spune cã românu-i hoţ,
În sinea lui românul ştie cã-i hoţ mic!
Normal cã vrea şi el un meritat respect,
Respectul cuvenit popoarelor cu pile,
Cu pile, cu relaţii, faimã şi renume,
Noi suntem poporul, este un fel de-a spune,
Cã cel care va vrea din nou sã ne adune,
În primul rândsã ţinã cont de un aspect:
Am cãpãtat cu timpul trãsãturi umile,
Sã dea bine la cei ce pot ne-a fi stãpâni.
Doamne, ocroteşte-i pe români!
Noi suntem de mult aici în Europa,
Pentru cã suntem totuşi, nativ, europeni
Chiar dacã îndeobşte suntem numiţi melteni,
Încã din Evul mediu ungeam primarul, popa
Sã-nchidã câte-un ochi la lemne-n Apuseni,
Cã de, aşa e viaţa, la naţiunea micã,
O mânã spalã pe-alta şi de nu curge, picã!
Noi suntem poporul cu multe relaţii,
Pupãm în cur strãinii, le facem şi felaţii,
Numai sã ne mai lase câte ceva din ţarã,
Sã luãm şi noi ceva nainte sã disparã,
Suntem europeni şi noi, la o adicã!
|
