Cele douã Românii
...
Sunteţi grijulii doar cu voi şi-ai voştri,
Sã nu cumva sã duceţi lipsã de ceva,
V-aţi fãcut un rost şi sunteţi â€cinevaâ€,
În grija voastrã nu intrã toţi proştii!
Pe noi ne ţineţi masã de votanţi,
Sunteţi specialişti cu experienţã,
În piesa voastrã simpli figuranţi,
Prezenţe nule la voi în existenţã!
...
V-aţi învãţat cu noi şi ne toleraţi,
Ne mai daţi şi nouã câte-o frimiturã,
România-i ţara ce v-a fãcut bogaţi
Şi-n timp ce noi trãim împovãraţi,
Voi trãiţi cea mai frumoasã aventurã!
...
Între noi şi voi aţi ridicat un zid
Nimeni dintre noi nu-l poate trece
Şi ne priviţi pe toţi de sus şi rece
Cu barba ridicatã şi spatele rigid!
...
Acum avem în ţarã douã Românii,
Una a voastrã, unde aveţi destul
Destul cât sã nu ne luaţi deloc în seamã,
În lumea voastrã românul e sãtul,
Permiţându-şi diverse nebunii,
În lumea noastrã de-abia are de-o zeamã!
...
Parlamentul ţãrii e numai pentru voi
Şi vã bucuraţi de multe privilegii.
În România voastrã puteţi trãi ca regii,
Noi într-a noastrã suntem ca vai de noi!
...
Nu mai suntem popor, suntem cireadã
Şi pentru cã hrana la noi e prea puţinã,
Ne holbãm cu jind la viaţa voastrã plinã
Aşteptând flãmânzi bucata sã vã cadã!
...
România voastrã deja e eşuatã,
A eşuat departe, pe-o insulã strãinã
Rãmasã fãrã suflet şi luminã.
România noastrã e şi ea pe moarte!
