Caii troieni
...
Ah, cu cât nesaţ vã slujiţi stãpânii,
Cu cât entuziasm vã trãdaţi poporul,
Istoria şi ţara, strãbunii, tricolorul,
Deşi nãscuţi aici, sunteţi mai rãi ca hunii!
...
Cu câtã nonşalanţã vã trãdaţi pãrinţii,
Ce uşor lãsaţi strãinii sã ne fure,
Şi-acum românii sunt obligaţi sã-ndure
Faptul cã v-au ales, voi alegând arginţii!
...
Pe noi ne obligaţi sã strângem cureaua
În timp ce coloraţii pun turle pe castele,
ANAF-ul ne vâneazã sã ne ia din piele,
Dar nu vede palatul sãltat cu maneaua!
...
N-aveţi instituţii sã nu fie corupte,
Unde numiţi directori pe comisioane,
Cât ãia vã dau atenţii, bani, plocoane,
Voi mãriţi bugetul din care sã se-nfrupte!
...
Vã faceţi mari averi devalizând bugetul,
Nimic în ţara asta nu mai e normal,
Ne vindeţi cu totul, încetul cu încetul,
Procedând exact cum scrie la manual!
...
Pe voi de fapt nu v-au ales românii,
E doar pãcãlealã cã votul lor conteazã,
Candidatura voastrã o stabilesc stãpânii
Şi doar dintre trãdãtori românii voteazã!
...
Presa aservitã numai minciuni îndrugã,
Iar bieţii români încã n-au înţeles
Cã oricare dintre voi ar fi ales,
Au ales de fapt strãinilor o slugã!
...
Nici nu mai existã vreun politician,
Care sã nu fie corupt sau trãdãtor,
De parcã pentru români şi ţara lor,
Fiecare dintre voi e-un cal troian!
