Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
// Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Viata este ceea ce ti se intampla in timp ce esti ocupat sa faci alte planuri.» - [John Lennon]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
SITE-URI PRIETENE
»  Editura Boem@
»  Librăria online Boem@
»  Revista literară Boem@
»  A.S.P.R.A.
  Vizitatori:  28578187  
  Useri online:   26  
Revista literara BOEM@
Anunţ: Antologie literară colectivă  
Autor: Nicu Hăloiu ( Nicu Hăloiu ) - [ PROZA ]
Titlu: Poveste
Poveste
...
Personaje: Doamna cu şal, Ghinãrarul, Ordonanţa (personaje comune), Cãlugãrul, Inima de piatrã, Înţeleptul şi Şopârla
...
Doamna cu şal era o femeie trecutã de prima tinereţe, fundamental nefericitã, pentru cã fãrã voia ei fusese obligatã sã se mãrite cu un ghinãrar bãtrân, bogat şi tare, tare urâcios. Dupã 20 de ani de cãsnicie formalã, bãtrânul ofiţer a plecat, în sfârşit, la cele veşnice, eliberând trista fãpturã din lanţul unei cãsnicii ca o închisoare. Cu timpul, între Doamna cu şal, vãduvã de-acum şi Ordonanţa defunctului ghinãrar, s-a înfiripat o idilã, platonicã doar, dar plãcutã tocmai prin lipsa de angajament a ambilor protagonişti. Tânãrul ofiţer, înalt şi chipeş, nu rata nicio ocazie de a-i arãta Doamnei cu şal cât îi apreciazã încã-frumuseţea, ţinuta distinsã şi aristocraticã, eleganţa şi inteligenţa. Doamna cu şal aprecia avansurile tânãrului şi având în vedere cã la vârsta potrivitã nu cunoscuse dragostea, nu de puţine ori roşea pânã în vârful urechilor la auzul complimentelor îndrãgostitului, cu destui ani mai tânãr decât ea, care o tot îndemna sã meargã mai departe cu relaţia lor. Doamna cu şal nu ştia ce sã facã. De aceea s-a decis sã cearã sfatul Înţeleptului, un singuratic fãrã vârstã ce locuia într-o colibã undeva la marginea burgului, aproape de pãdurea cu care burgul se învecina. ”Înţeleptule, ce mã sfãtuieşti sã fac”? A pus ea întrebarea odatã ajunsã înaintea Înţeleptului cãruia îi povestise toatã tãrãşenia.
”Fata mea, rãspunsul nu e simplu. În opinia mea, ar trebui sã consulţi Cãlugãrul, el e mai priceput ca mine în ceea ce priveşte chestiunea dragostei. Pe mine, sincer, mã depãşeşte problema ta”.
Atunci Doamna cu şal a parcurs lungul drum pânã la chilia Cãlugãrului, situatã pe muntele cu şopârle. Drumul s-a dovedit anevoios şi periculos. Dar, deşi plinã de temeri şi teamã, Doamna cu şal, în numele dragostei, a rãzbit pânã la coliba Cãlugãrului. Uşa era deschisã, iar în interiorul sãrãcãcios Doamna cu şal a putut vedea pe o mãsuţã o Inima din piatrã, iar lungitã pe podea, Şopârla uriaşã.” Îl cauţi pe tataie”? A întrebat politicos Şopârla, întorcând alene capul cãtre Doamna cu şal. ”Da”, rãspunse aceasta puţin surprinsã. ”Nu e aici, e plecat”, a spus şi inima de piatrã aflatã pe masã. ”Unde e plecat”? ”S-a dus sã-mi caute mie un foc fãcut din iubire, sã devin din nou o inimã caldã şi vie, pentru cã în urmã cu mulţi, mulţi ani, n-am vrut sã ascult de glasul iubirii şi m-am pietrificat. ”E plecat de mult”? mai întrebã Doamna cu şal. ”De vreo 20 de ani” spuse Şopârla.
Atunci, Doamna cu şal decise sã se întoarcã la tânãrul care o aştepta cuminte şi rãbdãtor, statornic în sentimentele lui. Doamna cu şal aflase rãspunsul, ştia ce are de fãcut.
Destinul a adus toate aceste personaje, aparent fãrã legãturã unul cu celãlalt, laolaltã, pentru a rezolva o problemã de conştiinţã. Dragostea e mai presus de orice. Pânã şi destinul i se supune, croindu-i drum ca sã iasã la suprafaţã. Povestea asta este o manifestare a imaginaţiei. Sorina a creat toate aceste personaje din pietre de râu, pieterele însele ”spunând” Sorinei cum sã le facã, apoi, odatã fãcute, mi-au spus mie una dintre poveştile lor pe care eu am aşternut-o bucuros. Pietre de râu, aparent banale, dar care au strâns în ele mii şi mii de poveşti minunate în mii şi mii de ani. Adevãrul este cã destinul, în primul rând, a adus pietrele împreunã prin Sorina pentru care, odatã întâlnite, sã poatã spune o poveste frumoasã. A respectya destinul înseamnã de fapt a-i accepta deciziile. Asta înseamnã un mod de viaţã principial şi corect. ”Mioriţa” este cea mai clarã dovadã cã poporul român ştia sã respecte destinul, era conştient cã orice împotrivire este de sorginte maleficã. Iar acdeptarea oricîãrei constrângeri înseamnã adevãrata libertate.


Nr Comentarii Comentatori
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
«Cenaclul Literar Online»
«Noduri şi Semne»
Revista literară Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Maria TIMUC, Si...Dumnezeu Dumnezeieste pe aici, versuri, Ed.Diacon Coresi, Bucuresti,2001
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALURI DE LITERATURĂ
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Contact
Istoria cenaclului
Membrii fondatori
(1983-1989)
ONOMANTIA
Revista literara BOEM@

DONATI
PENTRU CULTURĂ

  Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE     PROZĂ     ESEU     TEATRU     UMOR     DIVERSE     BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@edituraboema.ro              Copyright © 1999, 2002 - ANA & DAN