Sunt încã vocea generaţiei mele,
...
Sunt vocea generaţiei mele
Şi am crescut cu salam cu soia
Şi visam zborul cãtre stele
Într-un regim bolnav de paranoia!
...
În optzeci şi nouã am ieşit pe stradã,
Sãtul de libertatea datã la program,
Am ieşit pentru cã vream sã cadã
Motivul fricii de care sufeream!
...
N-am ieşit atunci doar pentru mine,
Am ieşit şi pentru cei fãrã-ndrãznealã
Am fost convins cã forţele divine
Au un plan bun pentru noi şi ţarã!
...
Numai cã n-au fost forţele divine,
Nu divinitatea ne-a chemat în stradã
Totul a fost de fapt o mascaradã
Ca ţara sã fie luatã de puteri strãine!
...
Degeaba am ieşit atunci pe stradã
Şi dictaturii i-am declarat rãzboi,
Degeaba capul hydrei l-am fãcut sã cadã,
Hydrei i-au crescut capete noi.
...
Sunt încã vocea generaţiei mele,
În ţara ce n-a ştiut ce-i libertatea,
Condusã de derbedei şi de lichele,
Ce au trãdat-o, aducându-i moartea!
...
Acum mãnânc aproape numai soia,
Nepãsãtor de zborul cãtre stele
Şi-n alt regim bolnav de paranoia,
Sunt încã vocea generaţiei mele!
