Prostia şi domnia-s scumpe!
...
Când vezi în jurul tãu ispite, nu te duce dupã ele,
Luna de-ar striga la tine nu te-ntoarce dupã ea,
Ispita-i ca o prinţesã coborâtã dintre stele,
Ce dacã te uiţi la dânsa poţi sã juri cã este-o stea!
...
Nu lua seama la ispite, priveşte-le de vrei, dar rece,
Ispita vine, te provoacã, dar cum vine, aşa trece,
N-are timp sã stea de tine de nu te prinde dintr-o datã
Şi se va duce-n altã parte cu vraja ei înmiresmatã!
...
Ispita peste tot apare rãsãrind din loc în loc,
Ea te-ndeamnã sã-ţi pui laţul promiţând cã-ţi dã noroc,
Mulţi şi-l pun crezând în dânsa ca fiind adevãratã,
Dar se vor trezi-ntr-o clipã cu-ntreaga viaţã ruinatã!
...
Nu lua seama la ispite de le vezi în jurul tãu,
Ochii galeşi ai ispitei te-ndeamnã sã te-arunci în hãu,
Ispitele sunt precum norii, strãlucitori în aparenţã,
Dar sunt doar nişte iluzii lipsite de consistenţã!
...
De te iei dupã ispitã, vei constata cã-s numai fum,
Paşii tãi se vor abate şi te vei rãtãci de drum,
Ispitele au doar o grijã, sã-şi batã mereu joc de tine,
N-au odihnã pânã nu-ţi vãd întreaga viaţã în ruine!
...
Ispita pare o femeie, sau premiu ce ţi se promite,
Dar de fapt e o capcanã, ce vrea numai sã profite,
Ispita te strigã dulce sã te duci s-o iei de braţ,
Dar te goleşte din privire şi te soarbe cu nesaţ!
...
Iar dacã tu nu-i rezişti şi mergi cu ea mai departe,
Nu va dura multã vreme şi te-va-mpinge cãtre moarte.
Iar când îşi atinge scopul de-a te vedea între ruine,
Te va lãsa, cãci are treabã, o altã victimã-i revine!
...
Aşa e şi-n ţara noastrã ispita electoralã,
Pe-afarã e minunatã, dar pe dinãuntru-i goalã,
Te îndeamnã sã-ţi dai votul promiţând cã va fi bine,
Tu ţi-l dai, crezând cã vorba-i este bunã pentru tine!
...
Dar vei vedea cât de curând cã totul a fost doar gargarã,
Cã ai fost dus uşor de nas de o ispitã ordinarã,
Iar dacã ştiai din vreme cã-aşa o sã se întâmple,
Ai fost prost! Acum plãteşte, prostia şi domnia-s scumpe!
