Cu ce ne-alegem...
...
Toate-n lumea asta sunt deşarte
Deşertãciunea-i ţine vieţii locul,
Iar pe drumul nostru cãtre moarte,
Invocãm când cerul, când norocul!
...
Ne naştem şi-alergãm dupã prostii
Pierzând timpul cu închipuiri mãreţe,
Şi neavând pe nimeni sã ne-nveţe,
Murim chiar înainte de-a-ncepe a trãi!
...
Nu putem trece de burtã mai departe,
Pentru burtã crezând cã ne-am nãscut,
Şi-ajungem dintr-odatã-n prag de moarte,
Când viaţa noastrã nici n-a început!
...
Dacã-n timpul ce ne-a fost repartizat
Ce-am bãgat în burtã-am scos pe cur
Cu ce ne-alegem, privind apoi în jur?
Din toatã viaţa, un hoit şi un rahat!
