Te rugãm
...
Te rugãm sã cobori uneori printre noi,
Din lumea-n care eşti nemuritor şi rece,
În lumea noastrã unde norocul ne petrece,
Suntem atât de singuri, suntem atât de goi!
...
Mintea noastrã a început sã sece
Limba românã o învãţãm greoi,
Opreşte tu cuvintele sã plece,
Pe cele ce-au plecat, adu-le înapoi!
...
Te mai rugãm coboarã-n mintea tuturor
Celor care în nopţi albastre şi-nstelate
Scriu versuri, cum pot. Ajutã cazna lor
Dãruindu-le cuântul tãu uşor,
Din versurile lor sã-nceapã sã tresalte
Colindele şi doinele de dor!
