Sonetul şarlataniei
...
Asistãm la cel mai groaznic fenomen
Care s-a petrecut vreodatã-n România,
De când la putere e cocoţatã golãnia
Cinstea pas cu pas a tot pierdut teren!
...
Ţara de-abia îşi mai târãşte agonia,
Roasã dinãuntru de-un vierme indigen,
Viermele trãdãrii ce-a devenit peren,
Prin lege consfinţindu-se şarlatania!
...
Şi cu cât entuziasm am ieşit în stradã,
În urmã cu mai bine de treizeci de ani,
Cu preţul tinereţii ca dictatura sã cadã,
...
Pentru legea-n care poporul sã creadã.
Dar, deşi credeam cã vom fi suverani,
Sacrificiul ne-a fost furat de şarlatani!
