Din biata noastrã Românie,
O altã zi despre prostie:
...
Ţara ne e calamitatã
Catastrofal de prostie
Şi concluzia-i cumplitã:
Inteligenţa-i limitatã
Dupã cum bine se ştie,
Însã prostia-i nesfârşitã!
...
Proştii-n ţarã-s numeroşi
Vizibili aproape peste tot,
Vorbesc tare, toţi deodatã,
Grav e cã sunt contagioşi
Şi nu existã antidot.
Ţara ne e calamitatã!
...
Cel mai uşor de observat
E prostu-acela special,
Plãtit sã nu facã nimic
Angajat sã stea, la stat,
Analfabet funcţional,
Te face sã te simţi mic!
...
Fiind un prost desãvârşit,
E pus acolo cu un scop:
Sã n-ai vreo şansã-n faţa lui,
Sã mintã mult, neobosit
Cãpos ca un pitecantrop,
Sã nu cedeze nimãnui!
...
Poate chiar face carierã
Fiind un bun tactician
Şi mai ales, omnipotent,
Cum ţara este-n noua erã
Prostu-i politician
Plãtit sã stea, în parlament!
...
Nu te poţi pune cu proştii,
Mama lor mereu borţoasã
La minut, scoate un prost,
Ei sunt precum puii cloştii,
Familie mare, numeroasã,
Iar statul, le-a gãsit un rost!
...
Aşa se ţine-n România
Cu un popor ce doarme dus,
Democraţia de faţadã
De când ne-a infestat prostia:
Prostul ajuns, vorbind de sus
Proştilor fãcuţi grãmadã!
