Nãdejde
...
Într-o bunã zi, vãlul va cãdea
Şi vom putea vedea adevãrul,
De pe ochii noştri se va desprinde vãlul
Şi din ziua aceea nu vom mai tãcea!
...
Vom putea vorbi în faţa tuturor,
Despre cine-am fost şi cine suntem noi,
Cât de valoros este acest popor,
Urmaş de înţelepţi, de drepţi şi de eroi!
...
Ştim de ce a fost ascuns de lume adevãrul,
Sã nu se ştie cã noi suntem izvorul
Întregii-acestei lumi de azi, civilizatã,
Cã România este o ţarã minunatã
Şi noi suntem trecutul, prezentul, viitorul!
...
De-aici îşi trage seva toatã înţelepciunea
Care s-a-mprãştiat ca razele de soare
Ce pãtrund în beznã şi lumineazã lumea,
Dar azi suntem loviţi şi simţim cum doare,
Trãdarea de ţarã, sperjurul şi minciuna!
...
Înaintaşii noştri au pãtruns misterul
Vieţii şi al morţii, beznei şi luminii,
La noi a coborât întâia datã cerul,
Sã ne înveţe taina grâului şi-a pâinii,
Cum sã luãm din munte aurul şi fierul!
...
În acele vremuri, strãbunii n-aveau sclavi,
Conduşi de înţelepţi, de drepţi şi de eroi,
Noi suntem urmaşii acelor oameni bravi,
Dar adevãrul ãsta a fost ascuns de noi!
...
Şi azi suntem conduşi de nişte trãdãtori,
Care cu strãbunii, nimic n-au în comun,
Sunt ca nişte şerpi vicleni, otrãvitori
Şi duşmani de moarte poporului român!
...
Cerul nu va lãsa acest popor sã piarã,
Va pogorî deasupra-i protecţia divinã
Şi se va umple cea mai frumoasã ţarã,
Cu înţelepciune şi dragoste creştinã!
...
Oricât de greu ne-ar fi, oricât am plânge,
Sã nu uitãm cã suntem urmaşi de semizei,
Cã suntem doar mai mici, însã la fel ca ei,
Lumina-nţelepciunii o avem în sânge!
|
