Uneori şi îngerii ucid!
...
Ca şobolanii s-au înmulţit meltenii
În România ce-i deja pierdutã,
Trãdatã, jefuitã şi vândutã,
De când au ocupat-o politicienii!
...
Sunt vizibili: mitocani, obsceni,
Cu cefe late şi musai tatuaţi,
Nesimţiţi, solizi şi crãcãnaţi,
Ne-au invadat hoarde de melteni!
...
În fruntea ţãrii s-au cocoţat golanii
Şi fac ce vor, ca pe moşia lor,
Bãtându-şi joc de ţarã şi popor,
O grijã au: sã-şi înmulţeascã banii!
...
Nu-i întreabã nimeni cum fac bani,
Cum de au maşini aşa luxoase,
Anafu-i protejeazã pe golani,
De pe vremea lui Adrian Nãstase!
...
Poporul ãsta aşteaptã resemnat
Şi aşa n-ar mai avea ce face,
Numai melteanul şade crãcãnat
Bucurându-se de linişte şi pace!
...
Iar românul nu poate-nţelege
De ce în ţarã prosperã doar tâlharul
De ce pentru tâlhar nu este lege
Şi rãbdãtor, îşi bea tãcut amarul!
...
Când ţara în pericol e, de moarte,
Atunci cerurile ţãrii se deschid,
Iar pentru lege şi pentru dreptate,
Uneori şi îngerii ucid!
