Dar nici voi...
...
Noi v-am rãbdat cât am putut de mult,
V-am rãbdat sperjurul, trãdãrile şi jaful,
Deja acest popor îşi scrie epitaful,
Ştiindu-vã pe toţi, privindu-vã tãcut!
...
Aţi distrus aici tot ce-am avut bun,
Aţi adus strãinii sã ne stãpâneascã
Şi e normal sã vrea sã vã stârpeascã
Iubindu-şi încã ţara, fiece român!
...
Trebuia demult sã vã fi stârpit,
Dar v-am rãbdat, cã ãsta ne e darul
Însã-i prea mult, ni s-a umplut paharul
Iar rãbdarea noastrã are un sfârşit!
....
Noi am bãut deja otrava din pahar,
Pe care ne-aţi servit-o ani la rând,
Fiţi gata dar, cã vine în curând
Peste voi, cel mai cumplit coşmar!
...
N-am auzit de un complot anume,
Însã asta simt şi despre asta scriu,
România poate va dispãrea din lume,
Dar niciunul dintre voi nu scapã viu!
