Sclavul fundamental
...
Şi omul se îndreaptã cãtre instinct primar
Pierdut de sieşi, tributul vanitãţii,
Privind nedumerit pietrele cetãţii
Uitând cã-s de el puse pe când era zidar.
...
Totul se reduce la simpla existenţã,
Poftele primeazã, ele ţin dârlogii,
Moarã inutilii, bolnavii, hodorogii,
Utilul va rãmâne stropul de esenţã!
...
Totul se mãsoarã centrifug, global,
Bipedul sã triumfe, la peşterã întors,
Maimuţã altoitã, sclav fundamental,
Musculos şi ager, de forţa brutã stors!
...
Un anonim din stele cicã-i creatorul,
A mãsurat subtil primatul de atunci
A însemnat cu piatra şi a luat toporul,
Decupându-i chipul potrivit la munci!
...
Asta a fost de mult, când scuipau vulcanii,
Iar zeii creatori au coborât din stele,
Sorbindu-şi consistenţa nemãsurându-şi anii,
În vreme ce bipedu-i slãvea în temenele!
...
De astãzi e la fel, zeii s-or fi întors?
Omul nou se pare cã merge înapoi,
Ţinut în frâu de hãţuri mânjite cu nevoi,
Musculos şi ager, de forţa brutã stors!
...
Totul se mãsoarã centrifug, global,
Deasuprã-ne gârbaciul e gata sã loveascã
În omul pregãtit sã se dovedeascã,
Maiumuţã altoitã, sclav fundamental!
|
