Tovarãşii de drum
...
Ochii tãi mi-au plãcut dintotdeauna,
Cã bat şi în verde şi în în maro deschis
Verzi sunt când în ei se reflectã luna,
Iar cãprui devin la doisprezece fix!
...
Nu ştiu de ce îşi tot schimbã culoarea,
Dar de când îi ştiu, aceasta-i taina lor,
Ochi visãtori care scruteazã zarea
Şi vãd un curcubeu, sau lebede în zbor!
...
Ne plac amândurora Aida, Bolero,
Ne place simfonia cã dã sens tãcerii,
Ne place când apar lãstari primãverii
Ne place echilibrul nuanţelor maro!
...
Cum spuneam ne plac nuanţele maro
Şi poeţii clasici care scriu cu rimã,
Gunoaiele lãsate-n naturã ne deprimã,
Ne place la drum lung, oriîncotro!
...
Ne place primãvara, florea de salcâm
Când mergem sã vedem Sâmbãta de Sus
De unde primim iertarea lui Iisus,
Ce ne va fi apoi, tovarãşul de drum!
