Ce va rãmâne
...
De 32 de ani ţara-i ocupatã,
Umilitã, jefuitã şi trãdatã,
Ocupatã de o gloatã de golani,
Lacomi, mincinoşi şi însetaţi de bani,
Care de nimic şi nimeni nu se tem,
Nici de lege şi nici de popor,
Cu o justiţie obedientã lor,
Pentru România, cel mai crunt blestem!
...
Ce mai putem spune despre ocupanţi
Ruşinea României, ce se cred stãpâni?
Au încetat de mult a fi români,
Ceva i-a otrãvit şi-au devenit mutanţi!
...
I-a otrãvit probabil pofta de avere,
Sau de putere, ori poate de plãcere?
Oricum ceva malefic le-a intrat în sânge,
Pentru cã nu se mai saturã a strânge,
Ei de fapt, nici nu mai sunt români,
Deja slugoi fideli altor stãpâni,
Stãpâni ce-i trag de sfori din afara ţãrii,
De-au ajuns românii la capãtul rãbdãrii,
Blestemul României sunt aceşti cãlãi,
Nesãtui de bani, escroci, lacomi şi rãi,
Cãrora n-avem ce le face,
Poate se saturã şi ne lasã-n pace,
Sau poate nu se lasã şi nu se opresc
Pânã nu distrug tot ce-i românesc!
...
Şi când vor termina, ce vor lãsa în urmã?
O groapã pe care nu poţi s-o mai astupi,
Un popor tâmpit şi preschimbat în turmã,
Lãsat pradã haitelor de lupi!
|
