Nu sunt invidios
...
Ce viaţã duceţi unii, sindroficã,
Plinã de mofturi, de toane, de fiţe,
Suflete adânc colorate, pestriţe,
Plini de importanţã microscopicã!
...
E greu pentru unii ca voi, preasãtui,
Ce simţiţi nevoia de laude,
Dar cine dintre toţi sã vã aplaude,
Flãmânzii tuturor şi-ai nimãnui?!
...
Nu mai râdeţi de noi, sãrãntocii,
Prea sãtui de toate îmbuibaţi,
Cã nu ne vedeţi şi de vã uitaţi,
Orbiţi de trufele ce vi le dau porcii!
...
De-atâta bine sunteţi plictisiţi?
Nu sunt pentru voi destule vicii?
Încercaţi sã-i puneţi ochelari furnicii,
Poate-aşa veţi reuşi sã obosiţi!
...
Luxul pentru voi a fost inventat,
Cu muritorii voi nu sunteţi egali,
Sunteţi aceia excepţionali,
Destinul pentru voi s-a deranjat!
...
Aţi crede poate cã-s invidios,
Deşi invidios n-am cum sã fiu
Când sunt aşa mãrunt, atât de jos
Şi sunt mulţumit cã-s totuşi viu!
|
