Devenire
...
Cine-s eu? Mã-ntreb adesea cu aere de comandant,
Ţi-aş rãspunde, îmi rãspund, dar crede-mã cã nici nu ştiu,
Sunt atât de mulţi în mine cã mã mir cum de sunt viu,
Nu ştiu cum s-au strâns atâţia, şi de la mine ce tot vor,
Sigur voi afla rãspunsul atunci când voi ajunge-n neant,
Pânã-atunci îţi pot doar spune cã eu sunt eu-l tuturor!
...
Tuturor ce sunt în mine şi-şi spun cu nonşalanţã eu,
Am încercat o stratagemã, sã-ncerc a fi cine doresc,
Dar sunt mai viclean ca mine şi nu pot sã mã pãcãlesc,
Cine-s eu? Nu ştiu rãspunsul iar sã aflu-i tare greu!
...
Mai sunt unul, da-i deasuprã-mi şi deocamdatã intangibil,
El este eu-l acela pe care-ncerc mereu sã-l fiu,
Pentru cã este primul eu, acel â€eu sunt†veşnic viu,
Dar, de câte ori m-apropii, deodatã devine invizibil!
...
Oricum nu mi-am pierdut nãdejdea cã totuşi voi reuşi
Şi-ţi voi rãspunde la-ntrebare, chiar dacã voi fi cãrunt,
Îţi voi rãspunde la-ntrebare pentru cã atunci voi şti
Cã nu mai sunt cel ce pare, devenind cel care sunt!
