Fluviul vieţii
...
Ce ani fierbinţi trãim, ce aspre vremuri,
Omule, te-ai rãtãcit de drum,
Te-aşteaptã umbre pândindu-te duium
Şi ţi-este fricã, eşti speriat şi tremuri!
...
S-au dus din tine nãdejdea şi credinţa
Şi dragostea s-a dus, dac-o fi fost,
Ce ispitã grea ţi-a pervertit fiinţa
De rãtãceşti într-una, fãrã rost?
...
Ce demon negru ţi-a devenit stãpân
Cu ce te-a cumpãrat aşa uşor,
Cum de-ai ajuns sã te pierzi, nebun
De-al vieţii tale fluviu curgãtor?!
...
A cui chemare o asculţi mereu
De te duci în beznã fãrã remuşcare,
Strãin de tine, strãin de Dumnezeu?
Cine-a fãcut din tine o-nchisoare?!
...
Ar fi bine sã ieşi din carapace
Din carapacea autoamãgirii,
Nu te întoarce împotriva firii,
În nicio-mprejurare, orice-ai face!
...
Din fluviul vieţii tale curgãtor,
Bea pe sãturate, fãrã încetare,
Luptã sã fii liber şi dacã te doare,
Dã-ţi viaţa pentru viaţã, sã fii nemuritor!
