Ce are a-mi spune lumea din ce eu n-aş cunoaşte?
...
Ce are a-mi spune lumea din ce eu n-aş cunoaşte?
Misterul nepãtruns ce-n suflet mi se naşte?
Ce mi se-aratã oare cã lumea-mi poate spune?
Lumea? Un loc nebun de joacã al minţilor nebune,
Un ţarc cu ziduri nalte, un soi de labirint,
Unde nebunii-s regi şi regii-s cei ce mint,
M-am întrebat adesea, ce caut eu în lume
Dacã nu vreau avere, putere sau renume?
Ce poate-mi lumea spune din ce eu n-aş cunoaşte?
Misterul veşniciei ce-n moarte doar se naşte?
Închisã-i poarta lumii, cu-al ei imens zãvor,
Oricum n-aş vrea sã intru, de lume nu mi-e dor,
Prefer sã stau deoparte, trãind povestea vieţii
Lângã cea care-mi este scânteia frumuseţii!
...
Prinos doar de iubire, aceastaâ€"mi dã ea mie
Şi darul fãrã seamãn de-a scrie poezie,
Cu-a florilor naiadã, cu ea mã împleteşte
Cea care-mi este soaţã şi care mã-nsoţeşte
Şi ce-avem noi cu lumea? Noi, o avem pe-a noastrã,
Lumea batã-n voie în geamul din fereastrã,
Am stat în lumea largã, dar ne-am retras din dânsã,
Cã-i pentru noi strãinã, de prea mult rãu pãtrunsã,
Acum la noi e toamnã, suntem deja cãrunţi,
Nu plângem de-a lor lume unde suntem mãrunţi,
Nepãsãtori de pompã, de flamuri şi blazon,
Lãsãm pe alţii-n faţã sã urle-n microfon!
...
Nu mai e pânã-n iarnã, deja-i suntem în prag,
Încãrunţiţi la tâmple, mi-e dragã şi-i sunt drag,
Ne place doar natura cu florile-i pe câmp,
Dar nu ne place-al lumii suflet mizer şi tâmp,
Ne plac şi muzica şi poezia acelor clasici mari,
Dar ei n-au loc în lumea plinã de cocalari,
Ce-mi poate spune lumea, fãrã ca eu sã ştiu?
Are vreo noimã lumea, mã face ea mai viu?!
Mai bine-mi vãd de treabã şi mã dau deoparte,
O mare de-ntuneric de lume mã desparte,
Acum am altã lume unde vreau sã rãmân,
Alãturi de cea care mã face-a fi mai bun,
Ce are a-mi spune lumea din ce eu n-aş cunoaşte?
Misterul nepãtruns ce-n suflet mi se naşte?!
...
Nimic nu are nouã lumea a ne mai spune,
Lumea-i doar loc de joacã al minţilor nebune,
Acum ne pregãtim pentru Sfintele Paşte,
Sã primim Lumina, cea care ne renaşte!
|
