Puterea iertãrii
...
Târâm dupã noi lanţul depravãrii,
Gânduri ce zboarã cãtre ispitele seci,
Infamele gânduri dedicate plãcerii,
Cugetul piere. Pofta împroaşcã
Balele-i reci, în umbrã ascunsã.
Fiinţa ne moare de otravã pãtrunsã.
Din ascunzişul tãcerii,
Pãcatul neascultãrii, ne duce la moarte.
Dar, o luminã, departe
Rupe lanţul depravãrii
Cu puterea iertãrii!
Iar din bezna tãcerii,
Izbucneşte deodatã,
De Dumnezeu întrupatã,
Vie şi necreatã,
Lumina-nvierii!
