Poate puţin rãutãcios, dar nicidecum invidios, scriu câteva versuri la adresa celor care, fãrã pic de har, neavând nimic a spune, îndrãznesc a se afirma autointitulându-se â€poetryâ€, având mare grijã ca dedesubtul inepţiilor lor cu ifose de poezie sã scrie plini de importanţã emfaticã, â€drepturi de autor, cutare†de parcã ar sta la coadã cei ce-ar vrea sã le â€rãpeascã †respectiva â€capodoperãâ€. Concursurile organizate sunt pline de inepţii, iar premiile sunt adjudecate fie de vulgaritãţi brutale, lipsite de orice rafinament, fie de gratuitãţi care au un singur merit: acela de a fi nulitãţi absolute.
Este înfiorãtor cât de jos a fost coborât standardul poeziei, este înfiorãtor cum truismele au ajuns sã fie aşezate în aşa fel încât sã parã poeme. Lumea aceea delicatã, a bunului simţ, a metaforei diafane a dispãrut, luându-i locul grobianismul premiat, mediocritatea absolventã de studii superioare, într-o impardonabilã goanã dupã blazon, dupã titulaturi pompoase şi musai laudative. Nu sunt un specialist în domeniu, însã am crescut cultivându-mi-se un simţ estetic anume în special pentru poezie, de cãtre douã doamne profesor de limbã şi literaturã românã, doamna Mitrache Maria la şcoala generalã şi doamna Simionescu Constanţa la liceu. Nu cred cã vreodatã le voi putea mulţumi îndeajuns, aici sau în altã lume, pentru cã astãzi pot încropi câteva versuri cu rimã sau pentru cã au deschis în mine o poartã cãtre poezia clasicã, delicatã şi atât de plinã de farmec. Nu mã adresez celor ce încearcã timid sã pãşeascã pe acest drum deloc uşor al poeziei, ci celor care dincolo de har şi bun simţ, îşi arogã titulatura de â€poeţiâ€.
Lumea poeziei
...
Aş vrea sã vã pot spune, dragii mei confraţi
Dar nu vã spun aşa, nu sunt cu voi confrate,
Sã fiu bãgat în seamã, nu ştiu a da din coate,
Nu-s popular ca voi, vã rog sã mã iertaţi!
...
Voi câştigaţi concursuri fãrã concurenţã,
Sunteţi plini de premii şi diplome diverse,
Sub pana voastrã moare orice competenţã,
Iertaţi-mi vã rog mult, pãrerile adverse!
...
Sã intru-n competiţii deja sunt prea bãtrân
Concursurile astea mã depãşesc total,
Oricum voi m-aţi respins mereu, fundamental,
Cum m-a format destinul, aşa vreau sã rãmân!
...
Lumea poeziei e-o lume diferitã,
O lume-n care visul e-o scarã cãtre cer,
Spre a putea pãtrunde mirabilu-i mister,
Ea nu trebuie scrisã, ea trebuie trãitã!
...
Voi aveţi lumea asta, unde vã e bine
Şi scrieţi poezie cum vã dicteazã moda,
Chiar de n-aveţi har, aţi aflat metoda,
Este lumea voastrã, aici nu e de mine!
