Viitorul
...
Ne îndreptãm spre zarea cununilor de laur,
Spre-acolo viitorul ne soarbe cu nesaţ,
Purta-vom fiecare pecetea de balaur
Şi stigma unui şarpe tatuat pe braţ!
...
Puternici toţi ca zeii, vom deveni atunci,
Oţel în loc de oase carnea ne-o va ţine,
Vom ridica pe braţe munţi întregi de stânci,
Nu sânge ci ulei ne va zvâcni prin vine!
...
Aproape fãrã numãr ne vor trece anii,
Nu vor mai fi atunci, nici boalã, nici rãzboi,
Vom fi precum odatã au mai fost titanii,
Şi doar când e nevoie vor face alţii noi!
...
Vom putea sã mergem oriunde-n univers,
Nu vom avea nevoie de apã, aer, soare,
Vom fi toţi racordaţi la servere centrale,
De unde-ntreg programul va putea fi şters!
...
Vom fi atunci ca zeii, din cer coborâtori,
Nu vom simţi nici frig, nici foame şi nici sete,
Niciunul dinte noi nu va avea secrete,
Cãci vom fi puternici, docili, nermuritori!
|
