Treptele
...
Eu nu mã tem de tine, viaţã grea,
Nu mã tem nici de tine, suferinţã,
Voi sunteţi trepte pe cãrarea mea
Şi mã purtaţi cãtre biruinţã!
...
Şi ori de câte ori un bob de rouã
În colţul ochilor cald îmi înflorea,
Primeam cuminte suferinţa nouã,
Cerând numai puterea de-a rãbda!
...
De voi, nicicând nu mã voi teme,
Deşi mi-aş fi dorit sã fie mai uşor,
Dar voi faceţi din mine luptãtor
Dincolo de vremuri şi de vreme!
