Bobul de orez
...
Lumea, e tot mai mult în cãdere
Şi din drum mai nimic n-o opreşte,
Monstrul prinde prea multã putere,
Îi tai un cap, altul în locul lui creşte!
...
Totul e şters, imperceptibil formal,
Clonţul de vultur muşcã flãmând,
Cortina e trasã, dar sub fermoar,
Câtã durere şi lacrimi se-ascund!
..
Regii coboarã din creştetul lor
Coroanele le sunt tot mai grele,
Iar Iago le suflã în ureche uşor
Cã opinca, n-a fãcut temenele!
...
Lumea, e tot mai mult în cãdere
Deşi ar pãrea un infern acceptabil,
Pute-a putregai în orice avere,
Sã se schimbe ceva-i improbabil!
...
Nu existã nicio putere supremã
Sã împartã în lume dreptatea,
La fel pentru toţi e doar moartea
Şi asta-i cea mai micã problemã!
...
Bogaţii lumii par tot mai rãi,
Sãtui, nu-l cred pe omul flãmând,
Sãracii la supermarchet la rând,
Se ceartã, cã se dau gratis tigãi!
...
Ruşii refuzã sã fie enclavã
Şi se zbat sã redevinã balşoi
Gãsind un pretext în lumea lor slavã,
Pe care l-au transformat în rãzboi!
Dar lumea parcã-a uitat de chinez,
Specialistul în luxul la kil,
Ce pune întreaga lume tiptil,
Cu totul, într-un bob de orez!
|
