Noapte de martie
...
Se-aude vag un fâşâit nocturn,
Sã fie oare vântul printre blocuri
Aruncând gunoaie pe alocuri,
Ca un mag pletos cu nasul cârn?
...
Sau mai degrabã s-a trezit strigoiul
Ce-nfometeazã câinii-n miezul nopţii,
Şi-aceştia vin, arãtându-şi colţii
Şi flãmânzi, împrãştie gunoiul?
Câinii sunt, i-am auzit lãtrând,
Rãscolesc gunoiu-n tomberoane,
Însã probabil vor terrmina curând,
Sãtui de ambalaje de bomboane!
...
Nu-s câinii? E-acel beţiv notoriu,
Ce-şi dã în bãuturã doctoratul
Şi trece-ncet, frecând sub tãlpi asfaltul,
Ca parte-a unui tragic repertoriu?
...
Din când în când, un foşnet se aude,
E miezul nopţii în vechiul cartier
Unde câinii cu beţivii-s rude
Şi n-au vãzut vreodatã vreun hingher!
