Nu mai pociţi limba românã!
...
Nu mai pociţi limba românã
Pociţi ai vremilor pocite,
Lãsaţi-o naibii-aşa, cã-i bunã
Cu sensurile-i nesfîrşite!
...
Regulile nu-i sunt moarte,
Ea e venitã de departe,
Din cel mai adânc izvor
Care curge şi se-mparte
Între-o doinã şi un dor!
...
Ascultaţi-o atent cum sunã,
Ca o dulce simfonie
Ca un ecou în veşnicie,
Nu mai pociţi limba românã!
...
Atât de plinã de mistere,
E cea mai nobilã poveste,
Lãsaţi-o aşa cum este,
Mai mult de-atâta, nu vã cere!
...
Iar dacã vouã nu vã place,
Gramatica ei prea dificilã
Şi pentru voi e inutilã,
N-o folosiţi, lãsaţi-o-n pace!
...
Se vede clar cã n-o iubiţi,
O umpleţi de englezisme,
O murdãriţi cu vulgarisme,
Mai bine nâ€"o mai folosiţi!
...
Ascultaţi-o atent cum sunã,
Ca o dulce simfonie
Ca un ecou în veşnicie,
Nu mai pociţi limba românã!
...
Nu mai pociţi limba românã
Pociţi ai vremilor pocite,
Lãsaţi-o naibii-aşa, cã-i bunã,
Cu sensurile-i nesfîrşite!
