Nebunul de la rãstoacã
...
Lumea este în declin
Blocatã de-o tristã epavã
Pusã pe rele şi gîlceavã,
Pe care scrie greu â€Putinâ€!
...
Acest soi de pol polkovnic
Rãtãcit din lumea veche
Acum bolnav, într-o ureche
Nu vrea sã rãmânã dosnic!
...
Şi cu mintea în concediu,
Cu ochii lui mici, de vulpoi,
A gãsit cale de rãzboi,
Mai ceva ca-n Evul Mediu!
...
Motivul e unul banal:
I s-a pãrut lui cã nu-i place
Cã-n zonã-i prea multã pace
Şi-acest ciudat funcţional,
A scos din cazãrmi armata
Şi a mânat-o-n altã ţarã,
Sã învingã sau sã moarã,
Uite-aşa, i s-a pus pata!
...
Omul îşi face reclamã,
Sã vadã lumea cã-i grozav
Şi ca orice om bolnav,
Se bagã singur în seamã!
...
Românul are o vorbã
Pentru cel ca musca-n ciorbã:
â€Nebunul de la rãstoacã,
El cântã şi tot el joacãâ€!
