Ultima luptã
...
S-au nãscut rãzboinici, cu spada lungã-n mânã
Brãzdau oceanele pe-a lor corãbii lunge,
Cu zeii lor tovarãşi netemãtori de moarte,
Cãtau tãrâmuri noi, departe, mai departe
Luptau ca nişte lei strãfulgeraţi de lunã
Şi-n urma lor lãsau durere, moarte, sânge!
...
Însã în ziua-aceea, de parcã a fost ieri
Duşmanii fãrã numãr au reuşit sã-nvingã
Pe bravii luptãtori de lângã zei desprinşi
Neînfricaţii nordici niciodatã-nvinşi
Izvoare de legende spuse de menestreli
Şi-astfel a luat sfârşit istoria vikingã!
...
Şi s-au luptat vikingii pân-la moarte
Sã-şi apere povestea, zeii şi rânduiala,
Dar toţi pânã la unul, în luptã au pierit,
A zeilor domnie a luat atunci sfârşit,
Însã acei vikingi se-avântã mai departe,
În lungile drakkare, acolo, în Valhalla!
..
O, mãrite Odin, zeu înţelept al morţii,
I-ai cu bucurie pe-ai tãi rãzboinici bravi,
Cã au trãit eroic, cu cinste şi onoare,
Brãzdând mãrile lumii cu lungile drakkare,
Netemãtori de moarte, ei şi-au ales sorţii,
De-a fi-n Valhalla liberi, nu în lume sclavi!
