Ars poetica
Gânduri aştern,
gând dupã gând,
dintr-un izvor de gânduri-rânduri,
sã fac un râu, un râu curgând
spre-oceanul care duce-o barcã,
nepreţuita vieţii arcã,
fãcutã doar din patru scânduri,
plutind în neant, plutind etern!
De-atâtea ori,
când bate, vântul cãlcând pãmântul
parcã îmi cântã din lirã sfântã,
o rapsodie de Dumnezeu,
ca sã-mi aducã pe drum ce urcã
mult peste timp, cãtre Olimp,
focul furat de Prometeu
pe-altar de flori, din multe flori!
Şi-atunci
pe-un munte, spre culmi cãrunte
trec sã-nfioare, poieni sub soare
pe vreo cãrare, cerbi, cãprioare,
vântul sã-mi cânte frunziş foşnind,
din brazi doinind, noaptea şoptind
prin vãi adânci!
|
