Cui oare îi fac jocul, cui oare-i fac pe plac?
...
De-am vrut sã caut sensul vieţii mele-n lume,
Am cercetat destule şi tot nu l-am gãsit
Mai mult decât acesta: sã îmi zidesc un nume
Atunci mã-ntreb adesea, la ce bun c-am venit?!
...
Dacã doar ãsta-i scopul zbaterilor mele,
Sã-mi duc întreaga viaţã pentru o stea în frunte,
La ce bunã venirea-mi, când ceru-i plin de stele
Şi-atâta semeţie-i pe fiecare munte?
...
Cum e posibil oare, doar grija mea s-o port,
Nedãruind nimica din ce-am cu prisosinţã
Şi nu înseamnã asta cã eu de fapt sunt mort,
Iar tuturor din juru-mi, n-am nicio trebuinţã?
...
Cu ce sunt eu mai vrednic decât este acela
Care trãieşte-n lume fãcând lumea datoare,
Ce-şi pune stea în frunte şi-şi mângâie dantela,
Sã vadã-ntreaga lume ce importanţã are?
...
De ce-s nãscut eu oare, dacã-s mereu sãtul
Şi-ncolo, nu departe, mulţi alţii flãmânzesc,
Dacã strâng pentru mine, mai mult decât destul,
Mã-ntreb, de ce-am venit, de ce oare trãiesc?
...
În jurul meu vãd moarte, departe, suferinţã,
În viaţa ce mi-e datã, ce-aş mai putea sã fac?
Nedãruind nimica din ce-am cu prisosinţã,
Cui oare îi fac jocul, cui oare-i fac pe plac?
