Cântec absurd
...
Viaţa ne schimbã
Ne pune pastile sub limbã,
Şi-n cântec de greier
Ne spalã pe creier,
Apoi, subit, ne plimbã!
Destinul ne scoate
Poveşti in faţã,
Poveşti de moarte
Şi de viaţã!
Şi cicã viaţa-i divinã
Atât de grea şi puţinã,
Doar un strop de luminã
Şi totul s-a dus!
Între rãsãrit
Şi apus
Sunt atâtea de spus,
Şi când totul se va fi sfârşit,
Vom privi de sus,
Pe cei ce vor sã umble
Noaptea, sã nu lase umbre!
Noi mergem cãtre sfârşit
Sau cãtre alt început?
Drum netezit şi tãcut,
Totu-i rãbdare,
Rãbdare şi îndurare,
Tot ce facem aici
Are ecou în eterrnitate!
Viaţã şi moarte,
Unul vine, altul pleacã,
Nu trebuie sã ne placã,
Totul se întrepãtrunde
De nicãieri cãtre niciunde,
Existã un singur loc
Numai pentru cel mai bun,
Ce are prizã la noroc,
La ghinion fiind imun!
Doar noi aici,
Printre cei mici, printre mititei şi manele,
Visãm cã ajungem la stele,
Dar bem, cã dacã n-am bea,
N-am mai dansa, n-am mai visa,
N-am mai tãcea, dar mai ales,
N-am mai rãbda!
Şi doar atât ni se cere
Sã rãbdãm şi sã bem bere!
Pentru cã oricum,
â€Restul e tãcereâ€!
|