Nici cerul nu mai are ce pretinde
...
Poporul nostru nu îşi mai revine,
Nu are cum, s-a dus prea mult în jos,
Vândut cu totul loazelor strãine,
Nici prea deştept, nici prea curajos!
...
Ţara a fost transformatã-n colonie
Pentru poporul nostru-i prea târziu,
Prea multã vreme a fost în agonie
Şi-acum deja e mort, deşi pare viu!
...
Poporul sã-nţeleagã-i incapabil,
Cã ar fi putut avea un destin frumos,
Dar sã-şi mai revinã este improbabil,
Nu are cum, s-a dus prea mult în jos!
...
Nici cerul nu mai are ce pretinde
De la un popor dus prea mult în jos
Care oricui, prea repede se vinde,
Nici prea deştept, nici prea curajos!
