Nemurire
...
cã zãdãrnicie-i totul, zbatere goalã şi oarbã, purcedem pe drumul vieţii care duce-n altã parte, altã viaţã ne aşteaptã sufletele sã ne soarbã, cã întreaga existenţã noi o trãim din moarte-n moarte!
fir de praf plimbat de soartã pentru un final anost, afla-vom mereu ce fi-vom, uitând de-asemeni ce am fost, poate-n fiecare viaţã vom rãmâne-o amintire, fiind astfel, iluzoriu, condamnaţi la nemurire!
dar nu este nemurire, nu este nici pe departe, cã prin noi, întreaga fire e-o condamnare grea la moarte, poate-o folosi cuiva întreaga noastrã existenţã, vreunui savant galactic sã-acumuleze experienţã, poate totul se petrece la el într-un laborator, ca tot ce-nseamnã moartea noastrã sã-l facã nemuritor!
şi apoi, ca drept rãsplatã sã ne-aşeze într-un vis, ca nişte frunze-n pomul vieţii vieţuind în Paradis,
şi atunci, zbaterea noastrã este zadarnicã şi goalã, cã întreaga noastrã fiinţã, condamnatã e, sã moarã.
dar din zbuciumul zadarnic, existã totuşi o ieşire, care ne va duce sigur şi pe noi la nemurire, din fir de praf, în voia sorţii, noi sã devenim iubire!E
|
