Povestea vieţii mele
Povestea vieţii mele, n-aş putea s-o spun
fãrã ca ea sã parã o fantasmagorie,
e rãtãcirea-n lume a unui biet nebun,
ce vede-ntreaga lume ca biatã aporie!
Bãtrân mult prea devreme, cu sufletul albit,
încerc sã vãd lumina ascunsã-n întuneric
în mine port povara cã eu L-am rãstignit
pe Cel pe care lumea, L-a condamnat isteric!
Nu pot sã-mi spun povestea, fãrã sã par nebun,
de bine mã gândesc, prea multe nu-s de spus,
sunt doar un trecãtor pe-acest meleag strãbun,
şi m-am hrãnit ca ceilalţi, din Trupul lui Iisus!
Din anii mei de viaţã, trãit-am prea puţin,
cã viaţa-ncepe totuşi cu prima dumirire,
nãscut fiind în lumea de care sunt strãin,
povestea vieţii mele, se scrie cu iubire!
|
