Preludiul nopţii
Când din deal coboarã seara,
cu-a ei moale-ntunecare,
prin pãduri, pe vreo cãrare,
sã bea apã din izvor,
vine tiptil, pãşind uşor,
cãprioara!
Soarele şi el se-ascunde
dincolo de deal, sub coamã,
pregãtind o noapte calmã,
numai lacul se-nfioarã
de-a vântului bãtaie rarã,
peste unde!
În orãşelul meu cochet,
când noaptea-ncepe sã se lase,
se aprind lumini în case,
şi-un flãcãu la colţ de stradã,
ascunde sã nu se vadã,
un buchet!
Chiar şi tu te pregãteşti
sã intri cu mine-n noapte,
alintând-mã cu şoapte,
trezind în mine tainic dor
când îmi spui încetişor,
cã mã iubeşti!
|
