Împãcare
...
Nu mai vreau sã fiu trist.
Uite-aşa mi-a venit dintr-odatã,
Bucuros cã exist şi rezist
Doar cu apã platã.
...
Atâta soare-i în jurul meu
Şi-atâta lîngã mine,
Cã vãd mereu un curcubeu
Când sunt aşa puţine!
...
Am obţinut ce mi-am dorit
Sã am o viaţã-ntreagã!
Cã în sfârşit am regãsit
Pe cea care mi-e dragã!
...
M-am hotãrât, sunt optimist
nu mai vãd negru totul,
Sã mã bucur când sunt trist,
Cã mai respir, cã mai exist
Acesta-i antidotul!
...
Am sã rezist mai mult la stres,
Oricât de-acum nainte,
Cã stresul e binenţeles
Ascuns la mine-n minte!
...
De-s întrebat cumva pe stradã
Şi ce mai faci, vecine?
Rãspund zîmbind, ca sã mã creadã,
-Mulţumesc, foarte bine!
...
Şi când mã va durea ceva
N-o mã mai simt pustiu,
Ci o sã gândesc aşa:
Mã doare, deci sunt viu!
...
Nu mai vreau sã fiu trist,
Mi-a venit aşa, dintr-odatã,
Mulţumit cã rezist
Sã rabd durerea toatã!
...
De mã-ntreabã vecinul,
Când dau sã intru-n casã
Te doare ceva vecine?
Îi rãspund, mã simt bine,
Mã doare, dar nu-mi pasã,
Cã m-am împãcat cu destinul!
