Nu vreau sã-mi fie dor de Eminescu
...
Nu vreau sã-mi fie dor de Eminescu,
Pentru cã nu-l mai vreau în ţara mea,
Pocitã mai demult de Iliescu
Şi de-atunci rãmasã tot aşa!
...
Nu-l vreau printre aceste pocitanii
Pe cel care-a sfinţit limba românã
Şi a plecat de-aici ca sã rãmânã
Cât la putere-n ţarã sunt golanii!
...
Nu vreau sã-l vãd vreodatã printre ei,
Pe corifeul ţãrii mele dragi,
Printre cei cu creieru-n nãdragi,
Rãmaşi la stadiul brut de cimpanzei!
...
N-ar mai fi ce-a fost sub nicio formã
De-ar trãi acum Eminescu-n ţarã,
Printre închipuiţi ce scriu la normã,
Poeţi de staniol şi de gargarã!
...
Nu vreau sã-l vãd la lansãri de carte
Printre linguşitori şi-aplaudaci
Cum stã la masã şi zâmbind împarte
Versuri alese pentru cardiaci!
...
â€Trãiascã naţia†n-aş vrea sã-l aud,
â€Sus cu dânsa†cine sã-i rãspundã?
La salutul sãu, românul ar fi surd,
Sau i-ar trânti o-njurãturã crudã!
...
De Eminescu nu vreau sã-mi fie dor,
Sã rãmânã-acolo-n cerul lui,
Cât ţara este azi a nimãnui
Şi bãtaia de joc a tuturor!
...
Dar Eminescu este-atât de viu,
Şi atât de-adânc în acest popor,
Încât am îmbãtrânit fãrã ştiu
Cã-mi va fi de el atât de dor!
