Orbii
...
Ne ducem toţi, haiduci de promenadã,
Pãrerile-ncolţite în surdinã
Fugind ca şobolanii de luminã,
Lipsiţi de ochii ce nu vor sã vadã!
...
Toporul sus! Se-aude-o voce-n noapte,
Strigând la nesãtui, cerând un semn,
Pus pe copacii condamnaţi la moarte
De judecãtorul cu limbaj de lemn!
...
Cãlãii taie, nu ştiu de îndurare,
Lovesc cu sete în falnicii copaci,
Zadarnic plângem pãdurea ce dispare,
Cu fiecare trunchi, tot mai sãraci!
...
Zadarnic cãtre cer se-nalţã rugã,
Cerul întreabã, oare-am orbit cu toţii?
Noi nu vedem cum danseazã hoţii,
De ce închidem ochii ca o slugã?
...
Ne pierdem vremea în cârcoteli mãrunte,
Ne ducem toţi, haiduci de promenadã
Pãrerile-ncolţite-n dos de frunte,
Lipsiţi de ochii ce nu vor sã vadã!
