Catrene
...
De unde izvorãsc gândurile noastre,
Noian ce se adunã în mintea zbuciumatã,
Rãtãcind apoi himeric printre astre,
Cu-a lor strãfulgerare cine se desfatã?
...
Pentru cei mai mulţi, viaţa-i un supliciu,
O, câţi îşi doresc un strop de fericire,
Numai cã fericirea înseamnã sacificiu,
Nãscut din milã, iertare şi iubire!
...
Ce simplu-i totul: în lumea ipocritã,
Dacã din ce vezi, nimic nu-ţi place,
Fii orb şi surd, lasã sistemu-n pace
Şi vei avea o bãtrâneţe liniştitã!
...
Sã porţi credinţa în inimã mereu,
Ţine-ţi conştiinţa treazã şi curatã
Dumnezeu şi ţie-ţi este tatã,
Nu uita: cã-n tine-i Dumnezeu!
...
De ce vrei sã pari atât de mare?
Cine te crezi, ce te-ai închipuit,
Biatã scânteie ce de-abia apare
Şi moare înainte de-a şti cã a trãit?
...
Ţi-ai pus pe tine hainã de luminã,
În jurul tãu sã luminezi feeric,
Doar cã lumina de tine e strãinã
Şi-n tine-i frig şi-atât de întuneric!
...
Vorbind puţin pãreai chiar înţelept
Şi te-am ales în fruntea României,
N-am înţerles cã eşti de fapt inept
Şi acum plãtim preţul prostiei!
...
