Noi n-am avut stãpâni!
...
S-au dus anii noştri de vise fãrã sens,
Dorinţe fãrã noimã, goale şi deşarte,
S-au dus anii noştri când trãiam intens
Şi când neputinţa pãrea aşa departe!
...
S-a dus şi focu-acela ce ardea-n privire,
Ce departe pare lumea tot mai strãinã,
Nu mai avem putere, dar bãtrâni de zile,
Focul din privire l-am dat pentru luminã!
...
Avem vederea slabã, dar vedem mai bine,
În jurul nostru-s mãşti şi-n faţã, o cortinã,
Jucãm pe scena vieţii roluri tot mai puţine,
Ce departe pare lumea tot mai strãinã!
...
Ne urmãm destinul aşa cum ne-a fost scris
Urcãm costişa vieţii deşi slabi şi bãtrâni,
Ducem cu noi o carte, al vieţii manuscris,
În care-am scris atât: noi n-am avut stãpâni!
