Poveste
...
Vorbeşte-mi încet, cu glas domol şi blând,
Cum îmi vorbeai în visul ce-l aveam cu tine,
Privirile de-atunci nici astãzi nu-ţi ascund
Sub pleoapa delicatã, scânteile divine!
...
M-adun la pieptul tãu cum am visat de mult
În vremea-aceea-n care mã priveai zâmbind,
Vorbeşte-mi încet, îmi place sã te-ascult
Când în nopţi albastre, stelele se-aprind!
...
Cu mâna-ţi delicatã, atinge-mã pe mânã,
Sã-mi faci semn când luna apare la fereastrã,
În ochii-ţi de smarald, sã vãd un ciob de lunã
Şi stelele aprinse într-o noapte-albastrã!
