Sã nu te temi de noapte!
...
Sã nu te temi de noaptea spre care se îndreaptã
Întreaga omenire, cã tu nu eşti din lume,
Tu ai o lume-a ta, care de mult te-aşteaptã
Pe drumul vieţii tale, pe ultima lui treaptã.
Tu-n omenire nu eşti decât un simplu nume!
...
Tu ai venit aici sã mã-nsoţeşti pe mine,
Amândoi aici, având acelaşi drum,
Un drum ce-a fost trasat în lumile divine,
În prag de primãvarã, când zumzet de albine
Ne-nmiresma destinul cu floare de salcâm!
...
N-ai vãzut cum norii, rugându-i, se supun?
Cum se supune totul gândurilor tale?
Sã nu te temi de noapte când stelele apun
Şi-ntreaga lume intrã într-un cumplit surghiun,
Cãci tu eşti cea nãscutã din razele de soare!
